Iată și o carte contemporană bună! Michel Houellebecq este un scriitor francez stabilit în Irlanda care, spre deosebire de mulți alți conaționali, autori de bestseller-uri, scrie o proză bună care merită citită. Marea literatură franceză a aparținut secolului al XIX-lea iar de atunci declinul ei lent dar sigur pare evident. Prima treaptă de regresie calitativă a fost literatura franceză din perioada interbelică, bună dar mai slabă decât valoarea celei din secolul anterior. A urmat perioada postbelică și cea contemporană în care nu atât geniul literar al Franței cât mai ales limba ei face foarte greu de scris o literatură de mare anvergură. Climatul social dar mai ales expresiile prefabricate și chiar marii scriitori de import cu care a fost atât timp obișnuit Parisul, sunt câțiva factori care îngreunează decisiv o mare cultură literară autohtonă (probabil că și literatura urmează traseul decăderii lor politice și economice din secolul al XIX-lea până acum).
Și iată că totuși se întâmplă ceva bun. Unul din cei care reușesc să o facă este chiar autorul acestei ciudate și interesante cărți numită „Particulele elementare”. Ce face el aici? Ne relatează povestea marelui cercetător Michel Djerzinski și aportul lui esențial la evoluția biologiei moleculare? Este istoria vieții celor doi frați, a distrugerii ei ireversibile? În sfârșit, ne spune oare povestea decadenței societății franceze, și nu numai, din perioada interbelică până azi? Probabil toate la un loc, puțin din fiecare, multă viață, istorie și moarte!
Este în cartea asta multă psihanaliză bună, dar este și puțină biologie și fizică. Și totuși, este o carte despre lupta surdă, tăcută și inegală, a doi bărbați, Michel Djerzinski și fratele lui Bruno , cu ei înșiși și cu sistemul care i-a deformat și care le-a oferit o asemenea mamă (și chiar asemenea tați), care i-a lovit în însăși inima ființei lor, în nașterea și copilăria care i-a expus fără putință de apărare unor lucruri care îi depășeau și pe care nu le-au înțeles atunci și poate nu aveau să le înțeleagă niciodată. Nu au fost numai părinții ci o întreagă seamă de mutații sociale, mituri sociale luate drept realități, trepte interminabile de decadență, de dezgolire… O psihanaliză structurală și câteva povești de dragoste cu adevărat frumoase și bine scrise!
I-am fi dat acestei cărți nota 9.00 dacă nu era acel sfârșit SF. Astfel primește 8,50.
