Am promis in ultima editie a emisiunii “Midnight Colars” de vineri noaptea de la Radio DEEA ca voi face aceasta recenzie pentru o carte contemporana (“Particulele elementare” de Michel Houellebecq) . Voi amana indeplinirea acestei promisiuni pentru a scrie astazi despre “Lolita” lui Nabocov.
Fenomenul literaturii ruse este spectaculos si pentru ca a reusit sa pastreze calitate superioara si originalitate pe tot parcursul ultimelor doua secole. Forta literaturii clasice ruse este imensa, insa ei nu s-au oprit aici. Generatia primei parti a secolului XX este si ea foarte buna. Este de ajuns sa amintim de Bulgakov, Nabocov, Soljenitin ca sa ne facem o idee, poate inca sumara, despre o mare literatura. Impregnat si impregnand Occidentul, Nabocov este cunoscut in special ca autor al “Lolitei”, dar criticii insista uneori si pe calitatea exceptionala a cartii “Foc palid” (si multe alte scrieri bune).
Ideea romanului este cutremuratoare. Scrisa de parca se intampla acum, sub ochii tai, sau pur si simplu un prieten foarte bun iti povesteste o intamplare reala din viata lui, Lolita este un personaj, in acelasi timp, macabru, fascinant, trist, ireal si logic. Da, totul este de o logica stupida si enervanta. Povestea se intampla asa de parca nu ar putea sa fie si altfel. Scenariul cartii este simplu: un barbat matur, Humbert Humbert, a carui poveste se petrece la varsta de 37 si 38 de ani, se indragosteste de o fetita de 12 ani, Dolores Haze. Ea face parte din categoria nimfetelor, fetite a caror varsta este cuprinsa intre 9 si 14 ani. Daca nu ar fi fost diferenta de varsta asa de mare si tineretea atat de frageda a Lolitei cartea era o simpla poveste de dragoste. Or, tocmai aici este diferenta!
Lolita devine, in urma acestei carti, un concept, o paradigma. Ea iese din sfera unui simplu personaj si devine, pentru unele fete, un adevarat model, asa cum Humbert, cel care o alinta sub acest nume, devine un tip mental de barbat. Ceea ce o caracterizeaza de la bun inceput pe fetita este un erotism exacerbat, o sexualitate infantila care parca determina intreaga poveste. Lolita este acea pubera care provoaca, a carei sexualitate este deja vizibila, care iti incita simturile, constienta fiind de puterea ei. Este poate revoltator, obscen sau indignant dar real! Lolite exista si pot sau nu sa traiasca o astfel de poveste! Sigur ca barbatul matur este cel care ar trebui sa spuna “Nu”, sa refuze sau sa canalizeze erotismul spre altceva, sa o ajute pe fetita sa sublimeze, dar nu e asa usor si nici simplu. Nici nu sti care din ele este mai pregnant: perversitatea ei sau a lui? Un exercitiu de imaginatie ne spune ca acea nimfeta care devine lolita, despuiata de sexualitate si incarcata cu inocenta, da o imagine sublima, un suflet aproape pur, aproape perfect.
Pentru modul in care este scrisa, pentru imaginatie si forta conceptuala pe care o determina, cartea primeste nota 10.
