Noaptea Europeană a Muzeelor la Muzeul Național al Țăranului Român
Adresă: Şoseaua Kiseleff 3, Sector 1, Bucureşti, 011341
Program:
între orele 18 și 21, Expoziția permanentă
între orele 18 și 21, Expoziție FIG2, la sala Foaier
între orele 18 și 21, Ion Rațiu. Un destin pentru România, sala Tancred Bănățeanu
între orele 18 și 21, Expoziție Portret / Atelier VIII (Dumitru Pasima), sala Irina Nicolau
între orele 18 și 2 a.m. Expoziție IMAGINEA-MARTOR, sala Librărie
Muzeul beneficiază de ghidaj audio realizat în cadrul ediției Noaptea Muzeelor 2016 pe mobil și disponibil pe izi.TRAVEL aici: https://izi.travel/en/browse/b261d4e6-61b0-44c5-b2d3-ad0501a7faf3/ro
Muzeul Național al Țăranului Român se înscrie în familia europeana a Muzeelor de Arte și Tradiții Populare. Este un muzeu național, patronat de Ministerul Culturii. Posesorul unor colecții de obiecte deosebit de bogate, adăpostit într-o clădire monument istoric, în stil neo-românesc, practică o muzeografie cu totul aparte. Stilul original de expunere se prelungește și în publicațiile muzeului, în acțiunile de tip Muzeul Misionar, Școala Satului sau în evenimente ca vernisaje, concerte, conferințe și proiecții de film.
Din 1906, când se fondează Muzeul de Artă Națională, strămoșul Muzeului Țăranului Român. Director, până în 1948, Alexandru Tzigara-Samurcaș, primul român doctor în istoria artei și întemeietorul colecției (astăzi cu peste 100.000 de obiecte). 1921 – se pune piatra de temelie la noua clădire a Muzeului de la Șosea. Al. Tzigara-Samurcaș alege stilul de arhitectură neoromânesc. Construcția va dura câteva decenii. Era pe vremea Regelui Carol I… 1948 – Muzeul de Artă Națională devine Muzeul de Artă Populară al Republicii Populare Române. 1953 – colecțiile sunt mutate în Palatul Știrbei de pe Calea Victoriei, iar în clădirea construită de Samurcaș se instalează Muzeul Lenin Stalin. Urmează perioada comunistă…. 1978 – unit cu Muzeul Satului, Muzeul de Artă Populară este, practic, desființat. 1990 – se naște Muzeul Țăranului Român. Director, până în 2000, pictorul Horia Bernea. 1993 – a doua zi de Paște, se deschide Muzeul cu prima expoziție: „Crucea”. 1996 – primește premiul „Muzeul European al Anului” (EMYA). 2008 – se deschide sala „Hrana”, în întregirea expunerii permanente.
Muzeul Național al Țăranului Român consideră util să întrețină o discuție privind imaginea țăranului și a universului său. Muzeul este în căutarea unui țăran complex care poate fi cunoscut numai prin priviri succesive, fiecare dintre ele asumându-și o perspectivă fragmentară. Muzeografia adecvată acestei opțiuni nu poate fi decât o muzeografie a căutării, o muzeografie pâlpâitoare care renaște cu fiecare gest, opunându-se la tot ce riscă să devină rutină, procedeu, clișeu, rețetă. Muzeul Țăranului încearcă să creeze o muzeografie proaspătă, eliberată de poncife și mode muzeale, simplă, suplă și discretă în care primează respectul pentru obiectele țărănești și pentru noblețea lumii din care provin.
Re-descoperim o lume uitată, îi arătăm frumusețea, simplitatea, puterea… într-o formulă muzeografică modernă și originală pentru care, în 1996 Muzeul Țăranului Român a primit premiul „Muzeul European al Anului” (EMYA), fiind singurul muzeu din România care se bucură de această distincție.
Colecții
Piesele aflate în patrimoniul muzeului, în număr de peste 100.000, constituie cea mai bogată colecție de artă populară din România, structurată în colecțiile: Ceramică (18.000 piese), Port popular (20.000 piese), Țesături pentru interior (10.000 obiecte), Lemn, mobilier, feronerie (8.000 obiecte), Scoarțe (2.500 piese), Obiceiuri (8.000 exponate), Mostre (5.000 obiecte), Exponate religioase (3.000 piese, la care se adaugă cele șase biserici din lemn conservate in situ sau prezentate în expunere), Țări străine (4.000 exponate provenite din schimburi internaționale).
Muzeul și-a recuperat integral colecțiile și a achiziționat după 1990 nenumărate piese noi, între care șase biserici din județele Arad și Hunedoara (două se păstrează la muzeu iar celelalte sunt conservate in situ).
Sălile expoziției permanente
Parter: Expunerea „Legea creștinească”, organizată sub forma unui triptic: Icoană – Cruce – Biserică, este dedicată legăturii țăranului cu Dumnezeu. Crucea – Pomul Vieții; Puterea Crucii; Icoane – deschise spre vizitare
Frumusețea Crucii; Fast; Reculegere; Moaște; Ferestre; Timp – închise temporar
Etaj: „Triumf” – Salonul de artă țărănească și „Rânduiala vieții”: Locuire; Tipologii – Cahle; Casă în casă; Hrana; Munca: Focul; Munca: Apa și Vântul; Laolaltă.
Subsol: „Ciuma. Instalație politică”.
Publicații
La editura „Martor”, a muzeului, publicăm cărți, cataloage, caiete, pliante, cărți poștale ilustrate și revista anuală de antropologie Martor.
În colecția „Ethnophonie” au aparut până în prezent 25 de CD-uri cu muzici sătești și orășenești ale românilor, dar și ale maghiarilor, romilor, evreilor, ucrainenilor și aromânilor. Ethnophonie este o colecție de înalt nivel calitativ, răsplătită prin distincții occidentale: Premiul Academiei Charles Cros – Franța (2005) și Premiul Criticii Germane a Discului (2007).
Pentru că vrem un muzeu viu, în ograda muzeului am strâns câteva acareturi culturale, creând locuri și prilejuri de întâlnire a oamenilor cu oamenii și cu cultura:
Galeria de Artă Țărănească – expoziție cu vânzare de obiecte de artă țărănească;
Cafeneaua „Clubul Țăranului” – loc de zăbovit la o cafea sau la un vin, la un concert, conferință, piesă de teatru, lansare de carte sau vernisaj de expoziție;
Cinema Muzeul Țăranului – sală de cinematograf cu o capacitate de 350 de locuri, axată pe film documentar și film artistic european de înaltă calitate.