Orice carte are o poveste.
O poveste a celui care a scris-o, o poveste a unor fapte petrecute, mai mult sau mai puţin imaginare, sau propria poveste a cărţii, cum a fost ea scrisă şi „aventurile” care s-au petrecut până să ajungă pe rafturi. Astfel, aceste pagini urmează să vă descrie două „poveşti”: cea a evoluţiei muzicii electronice româneşti şi cea a cărţii însăşi, prima de acest gen, care a trecut prin suişuri şi coborâşuri, extaz şi dezamăgiri, până să ajungă în ochii dumneavoastră, a cititorilor. Dar important este că ea există, iar mai departe vă voi oferi o firimitură din istoria muzicii electronice româneşti, cum am descoperito eu şi cum au scris-o alţii.
Am descoperit muzica electronică prin intermediul radiourile vremii.
Mă găseam noaptea sub pătură, pe întuneric, să nu mă certe părinţii că voi merge nedormit dimineaţa la şcoală, ascultând printre puţinele emisiuni de acest gen, la un casetofon mono, cu record-ul
pus pe pauză, gata să înregistrez o piesă care suna bine şi pe care apoi să o ascult zile întregi pe o „compilaţie” făurită de mine cu lacul de unghii al mamei. Încă mai posed acea
„capacitate” de a recunoaşte o melodie de calitate încă din primele secunde, dezvoltată şi antrenată în acele vremuri. Nici obiceiurile nu s-au schimbat prea mult, multe dintre rândurile acestea au fost scrise la adăpostul nopţii, momentul cel mai optim căutării de informaţii despre artişti şi muzică. Revenind la acele vremuri, îmi amintesc de lunga perioadă în care încercam să îmi conving părinţii să îmi achiziţioneze o orgă electronică, primită până la urmă prin eforturile lor financiare. Exersam felurite cântece ştiute sau compuse chiar de mine, urechea muzicală se acorda încetul cu încetul. Aceasta a devenit pe urmă vecină cu tot genul de casetofoane modificate, boxe construite alături de tatăl meu, instalaţii de lumini improvizate cu tot felul de led-uri şi beculeţe. Învăţam, dormeam, respiram, trăiam pe muzică electronică.
Astăzi nimic nu s-a schimbat, decâtdimensiunile colecţiei mele de
muzică.
Aceasta este povestea descoperirii muzicii electronice de către mine. Nu sunt un
muzician, nici muzicolog, m-am rezumat tot timpul la postura de simplu ascultător. Sunt doar unul ca şi oricare altul, cu un plus de curiozitate şi perseverenţă în a filtra informaţiile, calităţi necesare oricărui colecţionar. Cu timpul bagajul informativ a căpătat dimensiuni tot mai mari, astfel am căutat o posibilitate de exprimare, de exteriorizare, de împărtăşire a pasiunii
mele. Ascultam de mulţi ani exclusiv muzică electronică românească, însă mă simţeam la fel ca un ac în carul cu fân.
Astfel s-a născut un site. Este vorba despre ElectroBlog Ro (www.electroblogro.com), prin intermediul căruia am încercat de-a lungul timpului să conştientizez şi să aduc în faţa cititorilor adevăratele valori ale muzicii electronice româneşti. Acesta a construit o punte între mine şi muzicieni. Am găsit în ei oameni simpli, foarte pasionaţi, profesionişti, bucuroşi că le apreciază cineva munca asiduă şi sacrificiile, dar şi sensibili, uneori dificili, frustraţi, stări motivate de reticenţa şi imaturitatea publicului ascultător.
În timp am văzut o posibilitate, dar şi obligaţie, în a găsi un mod prin care să le fac şi
mai cunoscută povestea, să le fie consemnate eforturile şi meritele. Astfel s-a născut “Enciclopedia muzicii electronice româneşti”, titlu inspirat de însuşi părintele acestui fenomen în România, domnul Adrian Enescu, căruia îi mulţumesc pe această cale pentru măreţul sprijin oferit pe parcursul scrierii cărţii.
Ţara noastră a cunoscut o ascensiune extraordinară în ultimii ani pe plan muzical, fiind renumită la nivel internaţional pentru artiştii de muzică electronică, atingându-se momentul potrivit, părerea mea, pentru a se trage linie şi “culege roadele”. Însă, printre 3 ascultători se ştie foarte puţine despre pionierii acestui gen, fiind un lucru fascinant de descoperit şi prezentat, spre o mai bună documentare şi crearea unei tradiţii, culturi, printre tinerii care au atâta nevoie în prezent de exemple, de eroi.
Această carte, prima de acest fel din România, cuprinde informaţii foarte detaliate legate de evoluţia muzicii electronice în ţara noastră, întinsă de la începuturile acestui curent muzical şi până în prezent. O adevărată enciclopedie, o istorie a muzicii electronice din
România.
Am identificat şase etape cronologice, desfăşurate într-un spaţiu temporal ce totalizează 47 de ani. Cuprinde 223 de biografii şi a fost scrisă cu sprijinul a 266 de artişti.
Majoritatea informaţiilor au fost colectate direct de la muzicieni, biografiile au fost construite de la zero, cu interviuri, povestiri şi citate la care aceştia au contribuit în mod direct.
Aceasta se doreşte a nu fi doar o carte cu o înşiruire de biografii. Este o frântură deistorie! Unii poate ar găsi revoltătoare învecinarea unor nume mari cu reprezentanţi noi ai muzicii electronice româneşti, însă substratul este unul mai profund, mai delicat. Tinerii trebuie să cunoască pionierii acestui gen, iar aceştia la rândul lor trebuie să ofere o şansă nou-veniţilor.
În ce priveşte cititorul este vital să-i cunoască pe toţi deopotrivă.
În final, menţionez că această lucrare a fost finalizată la sfârşitul anului 2012, astfel că, orice modificări sau adăugiri ulterioare în CV-ul artiştilor, orice evenimente sau noutăţi biografice apărute după această dată, nu vor apărea în rândurile acestei cărţi. – declara pentru Radio Deea insusi autorul acestei carti – Enciclopedia muzicii electronice româneşti.
