Cu o experiență de peste 17 ani în comunicare și relații publice, Denis Radu este un profesionist carismatic, mereu conectat la lumea mondenă și prezent acolo unde se întâmplă lucrurile.
RADIO DEEA: Salut, Denis! Cum este să fii PR în România?
DENIS RADU: Este din ce în ce mai dificil să poți explica valoarea reală a unui demers de PR, pentru că majoritatea clienților se uită strict la cifrele din online — nu și la context, nu și la cine sunt, cu adevărat, oamenii din spatele acelor cifre.
Vedem la evenimente ale unor branduri mari internaționale aceleași persoane invitate, în mod repetat, de ani de zile, cu aceiași urmăritori, același reach, aceeași poveste. Și atunci, întrebarea firească este: unde e strategia? Unde e prospețimea, diversitatea, evoluția?
În paralel, există și categoria celor care cred că, dacă au acces la câțiva influenceri — necorelați cu targetul brandului — și mai pot tăia 200–300 € din buget, se numește „PR”.
În special în HoReCa, unde mulți owneri nu înțeleg încă diferența dintre a chema niște oameni și a construi brand equity pe termen lung.
Concluzie: suntem într-un trend descendent, pentru că piața validează forma, nu fondul.
Dar, ca în orice ciclu, și asta se ajustează în timp. Ce rămâne valoros, rămâne. Ce e doar zgomot, se stinge.
RADIO DEEA: Povestește-ne, te rog, cum au fost primii pași în acest domeniu.
DENIS RADU: A fost greu. Facebook-ul abia apărea prin 2008, iar restul era dominat de televiziune. Dacă nu aveai relații, nu existai. Cei care lucrau în TV controlau piața, iar mulți dintre ei încă o fac, pentru că și-au deschis între timp agenții de influencing & marketing.
Dar, cu răbdare, fără compromisuri și cu mult hate înghițit pe drum, mi-am construit propria bulă. Propria identitate profesională.
Și poate cea mai amuzantă parte e alta: oamenii care atunci mă întrebau superior „Ce vrei să fii, Păpușă (în față) sau Păpușar (în spate, trăgând sforile)?” … astăzi sunt și Păpușă, și Păpușar, în același timp.
Pentru că realitatea e simplă: industria asta te formează după cum o construiești tu.
Eu am ales să rămân fidel drumului meu și să nu joc teatru pentru aplauze ieftine.
Restul s-a așezat în timp.
RADIO DEEA: Cum este privită această meserie de către un expert în momentul de față?
DENIS RADU: Din punctul meu de vedere, situația e aceeași ca în multe alte sectoare din România: diluată, construită pe relații, nu pe calitate, și împinsă din inerție, nu din strategie.
E foarte simplu de observat diferența, dacă vrem să o vedem:
Uitați-vă la ce oferă marile branduri internaționale ca pachete de PR în România, comparativ cu alte țări.
Uitați-vă la câți influenceri sunt invitați la evenimentele mari din afară și, mai ales, cine sunt ei.
Acolo, selecția se face după relevanță, cultură, stil, impact real.
La noi, de cele mai multe ori, încă vorbim de aceeași listă rotațională, de ani de zile, fără upgrade, fără reîmprospătare, fără viziune.
Dar acum există online-ul.
Transparența e la un click distanță.
Compari, vezi, analizezi.
Nu mai merge „așa se face, lasă că știm noi”.
Cine vrea să crească cu adevărat, se uită global și adaptează local.
Restul… repetă scenarii vechi și se miră că nu mai funcționează.
RADIO DEEA: Un sfat pentru cei care sunt la început de drum.
DENIS RADU: Dacă vorbim despre PR monden, nu despre cel corporate, atunci realitatea e simplă: fără relații, nu ai nicio șansă.
Aici nu e vorba doar de a aduce „niște influenceri de pe Instagram” la un eveniment. Asta nu este PR.
Asta e o adunare. O ieșire. O seară cu oameni. Și atât.
PR-ul înseamnă conexiuni reale, contexte potrivite, oameni care îți pot deschide uși, pot valida brandul și pot crea reputație, nu doar conținut.
Iar cei care acceptă ideea că PR = să chemăm influenceri la două poze… să spună și impactul.
Cât reach real? Câte conversații? Câte recomandări organice? Câtă memorabilitate?
Este atât de simplu.
Cine știe să facă PR, știe diferența.
Cine nu, rămâne la „hai să chemăm pe cine prindem”.
Și asta se vede în rezultat. De fiecare dată.
RADIO DEEA: Care îți sunt noile proiecte?
DENIS RADU: Am încercat să ies treptat din zona de HoReCa — un domeniu care mi-a plăcut mult și în care am construit proiecte frumoase — dar care, în ultimii 2–3 ani, s-a diluat vizibil. Aceleași tipare, aceleași liste, aceeași superficialitate în selecție și în înțelegerea impactului real.
Așa că am ales să merg spre zona medicală și de beauty, unde există mai multă structură, specialiști reali, informație, educație și, cel mai important, o nevoie autentică de comunicare corectă.
Acolo simt că se poate construi pe termen lung — cu sens, cu strategie și cu rezultate măsurabile, nu doar impresii de moment.
Schimbarea nu a fost ușoară, dar a fost necesară.
Și da, prefer să cresc într-un mediu în care calitatea contează, nu cine e „prieten cu cine”.
RADIO DEEA: Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ai face același lucru?
DENIS RADU: Dacă aș putea da timpul înapoi, nu aș mai rămâne în România.
Și nu o spun din ranchiună, nici din reproș — ci din luciditate.
Aici am învățat, am construit, m-am format, am dus lupte inutile și altele care m-au crescut.
Dar, în același timp, am pierdut ani navigând printre orgolii, cercuri închise, sisteme greoaie și mentalități care trag înapoi.
În altă parte, munca, talentul și rezultatele cântăresc mai mult decât „pe cine știi”.
Ai spațiu să te dezvolți, nu doar să supraviețuiești.
Dar asta e viața — nu alegem întotdeauna locul perfect, ci îl construim pe cel în care suntem.
Iar dacă nu e spațiul ideal, îl transformi. Sau, când vine momentul, pleci.
Eu n-am terminat încă.
Dar știu exact unde mă uit.
RADIO DEEA: Un mesaj pentru ascultătorii Radio DEEA.
DENIS RADU: Nu sunt în măsură să dau sfaturi nimănui. Pot doar să spun ce am învățat eu pe drum: încercați să rămâneți autentici și să nu faceți compromisuri care vă mănâncă liniștea.
La finalul zilei, cel mai important lucru este să poți să dormi noaptea cu mintea împăcată, fără noduri în stomac, fără anxietăți inutile și fără să-ți sacrifici sănătatea fizică și mentală pentru validări de moment.
Nimic nu merită dacă te rupe pe interior.
Restul se învață, se recuperează, se reconstruiește.
Dar echilibrul tău nu ți-l dă nimeni înapoi.
P.S.: Am fost acolo, știu cum este. NU merită!
