Spectacolul “Dance a playful body” de Andreea Novac cu actorul Istvan Teglas ca unic protagonist se joacă fără bilet, dar cu rezervare, luni, 7 octombrie, ora 20:00, la Teatrul Odeon, Sala Studio.
Rezervările se fac în ziua spectacolului la adresa de email – lavinia.sirbulescu@bmeia.gv.at înainte de ora 16.00.
“Dansul contemporan şi-a asumat aproape toate mijloacele teatrului, a alunecat insistent şi, de multe ori, asumat în zona performance-ului, loc de unde îşi permite să experimenteze graniţa fragilă dintre realitate şi ficţiune, împingând limitele corpului de la performanţă estetică la rezistenţă fizică. Dance a Playful Body, spectacolul creat de coregrafa Andreea Novac şi actorul Istvan Teglas, se desprinde din această tendinţă printr-un surplus de căutare la nivelul limbajului.
Corpul întreg se arată ca un desen abstract, căruia actorul îi suprapune emoţie şi îi dă sens dramatic prin gest, într-o convenţie pur teatrală. Corpul pare a se teme de propria lui prezenţă, dar şi de pericolul imaterialităţii sale, pentru că ni se prezintă de fiecare dată ca individualitate care se topeşte şi se încarnează la vedere. Realitatea este verificată, prin gest, într-un întreg proces de redescoperire a carnalului. Miracolul fizicalităţii este redat cu privirea ludică şi naivă a unui copil uimit în faţa trupului său şi, astfel, corpul devine purtătorul unor inepuizabile surse de umor.
De cealaltă parte, depersonalizarea şi căutarea unui posibil „eu“ se întâmplă într-o revoltă a corpului. Fiecare părticică de carne îşi cere dreptul la existenţă. Firul dramaturgic este dezvoltat pe urmele unui corp ascuns, fără chip şi identitate, care, apoi, poate îmbrăca multe măşti sociale sau individuale. Spectacolul este decupat ca o privire, din aproape în aproape, asupra corpului, nuditatea fiind încadrată în firescul şi discreţia gesturilor. Nu este nimic vulgar în trupul dezbrăcat sub ochii spectatorilor, nici măcar atunci când funcţiile senzuale sau sexuale sunt cele care se exprimă. Istvan Teglas încearcă (şi reuşeşte) un fel de „disecţie“ corporală în acest spectacol, iar expresivitatea actorului duce cu gândul mai degrabă la un „corp poetic“ decât la un „trup expus“. Un braţ împletit cu gesturi poate deveni o mască la fel de concludentă ca o grimasă expresivă a feţei. De fapt, ideea majoră ţine de prezenţă, de corpul care devine semn şi de continua reinventare a acestuia, în funcţie de diverşi stimuli (o saltea gonflabilă, o melodie, o ţigară sau o stare cotidiană). (…)
Andreea Novac l-a provocat pe Istvan Teglas să meargă spre o zonă destul de puţin experimentată la noi: cea a dansului care apelează la experienţa şi tehnica actorului, şi cea a teatrului ce poate fi încifrat în limbajul dansului. Într-un interviu, Istvan Teglas îmi povestea că nu ştie „dacă este actor, sau dansator“. Probabil că o parte din răspuns este prelungită în acest spectacol, încadrat la categoria dans contemporan, despre care David Esrig povestea că atunci când l-a văzut a fost impresionat de „prezenţa puternică a actorului“.
Dance a Playful Body este un spectacol de dans, în aceeaşi măsură în care este şi un exerciţiu de actorie, fixat şi clar articulat prin limbajul corporal.” (Cristiana Gavrilă, Revista Teatrul Azi)
