De ce devin artistii contemporani niste „tovarasi ai timpului” atat de
activi si intervin asupra lui in asemenea moduri, incat il incadreaza
in metanaratiunile istorice implicite în spaţiile sociale contemporane?
Expoziţia asociază întrebarea de mai sus cu practicile artistice care
implică dileme puse de reprezentarea, rememorarea şi actualizarea
trecutului din perspectiva proiectelor modernitatii socialiste si
comuniste. In lucrarile artistilor pot fi detectate doua moduri de
gandire principale si interconectate. Pe de o parte avem o reflectie
asupra posibilelor sensuri ale straturilor istorice prezente in
arhitectura si in alte forme de organizare a vietii, ce investigheaza
in particular modul in care istoria este transmisa si mediatizata.
Astfel, aici centrul de interes il reprezinta conditiile contemporane
de producere a experientei trecutului. Pe de alta parte se pune un
accent puternic pe meditatia asupra aspectului emancipator al
modernităţii ca proiect neterminat. Din aceasta perspectiva există o
nevoie urgenta de evaluare a potentialului actual al modernitatii si,
concomitent, de analiza critica a erorilor sale.
Proiectele ideologice moderniste pot fi observate cu o intensitate
speciala in procesul de constructie si in actiunile de distrugere si
reconstructie legate inexorabil de scrierea istoriei si de un control
asupra memoriei. „Naratiunea si constructia”, noteaza Ricoeur „creeaza
un gen similar de imprimare: una in longevitatea timpului, cealalta in
trainicia materialelor. Fiecare noua cladire se inscrie in spatiul
urban ca o naratiune intr-un cadru intertextual”. Distrugerea poate
sterge sau suspenda in timp istorii vechi, anuntand astfel declansarea
unor noi naratiuni. Procesul de producere si reproducere a spatiului
social in care functioneaza structura, arhitectura si forma urbana in
evolutie constituie o provocare interesanta pentru artisti, in masura
in care acestia il interpreteaza ca pe un palimpsest compus nu doar din
straturi spectaculare, vizibile si materiale, spatio-temporale, ci si
dintr-o multitudine de straturi invizibile si imateriale asezate unul
peste celalalt. Artistii nu sunt interesati atat de dezvaluirea si
prezentarea unui text care s-ar putea sa fi existat odata, ci de
codarea sau reactivarea lui, expunandu-l contextului actual in care el
ar putea reaparea. Aceasta e situatia in care artistii devin tovarasi
activi ai timpului, caci combina fara restrictii cadre recunoscute din
descrierile istorice si inventeaza noi traiectorii pentru evenimentele
trecutului. Fiind interesati de caracterul complex al dorintei de a
captura trecutul, realizeaza transformari in sensurile alocate
acestuia, utilizand, de exemplu, metoda repetitiei sau a remake-urilor.
De fapt repetitia este de fiecare data o actualizare recenta a
conditiilor de productie ce apar la o noua prelucrare a trecutului.
Explorarea in spatiul social contemporan a ramasitelor unei utopii
pierdute, demers prezent in lucrarile lui Clemens von Wedemeyer
(“Silberhöhe”, “Die Siedlung”), Zbyněk Baladrán (“Glossary”,
“Socio-fiction II”) si Grigor Khachatryan (“Churches”), este legata de
problema transmiterii actului de imaginare si reamintire a lor cu
ajutorul diverselor imagini si a feluritelor tehnologii utilizabile in
domeniul culturii vizuale: filmele de fictiune, cele documentare si de
televiziune. Analizand imaginile prin diverse moduri ale
"reproductibiitatii lor tehnice" ei ajung la esenta imaterialului
contemporan si aspectul afectiv al economiei ce genereaza in primul
rand imagini si dorinte mediate.
Problema potentialului contemporan de emancipare a ideilor
revolutionare, a socialismului si comunismului, precum si rolul artei
in transformarea societatii, sunt abordate si in lucrarile lui Škart
(“Our Miracle”) si Anna Molska (“W=F*S (Work)”, “P=W:t (Power)”) si
Zbyněk Baladrán. Ce conditii declanseaza astazi insasi necesitatea de a
pune astfel de intrebari? Sugestia artistilor ajunge chiar la esenta
polemicii despre problema comunismului in istoria societatilor care
l-au trait: sa fie eliminat complet sau sa fie tratat pur si simplu ca
o eroare, o falie temporara in nazuinta universala spre capitalism?
Aceasta amnezie, laolalta cu absenta unor noi orizonturi politice, a
constituit unul dintre prezumtivii factori ce au facilitat dominatia
paradigmei actuale, in care antagonismele sunt atenuate.
Forta sentimentelor negate poate conduce la fantezia reconstruirii
traditiilor pierdute, anistorice, stabile si “autentice”, in sensul
descris de Svetlana Boym prin sintagma “nostalgie restauratoare”, si la
“intoarcerea reprimatului”. Škart si Anna Molska ne propun sa ne
incheiem conturile cu trecutul intorcandu-ne la el si verificandu-i
elementele in momentul actual.
Investigarea de catre artisti a modurilor de reamintire, uitare sau
reactivare a ideilor revolute ale modernitatii socialiste, ale caror
elemente inca mai contribuie la edificarea spatiilor in care traim,
permite o reevaluare a potentialului contemporan al artei in raport cu
noua economie existenta, cu formele de organizare a vietii si cu
initierea unor experiente colective.
Curator: Joanna Sokołowska
This project is supported by POLISH INSTITUTE BUCHAREST.
Imagine: Grigor Khachatryan, Churches, 1997, video still, courtesy of the artist.
