Lansare carte. EGOCENTRIC, poezii, volumul 1, joi, 29, noiembrie 2018, ora 17.30, la libraria St. O. Iosif din Brasov
“Cei mai multi poeti debuteaza la varste fragede si se sting devreme ca o cometa. Altii, precum Arghezi, au debutat la varsta maturitatii, in care, poemul nu mai e doar imaginatie, ci si traire.
Din aceasta categorie de poeti face parte si Claudiu Oteleanu, a carei poematica se circumscrie unor experimente personale, existentialiste, traite prin propriul EU ( cum spunea Fichte).
Probabil ca aceste exprimari personale l-au determinat pe autor sa-si intituleze volumul ”EGOCENTRIC ” . Nu dintr-un orgoliu personal, in care propria-i persoana e centrul universului, ci din motivul unei viziuni aparte asupra lumii vazute si nevazute. Poematica sa se circumscrie unor spatii reci, relevante inca din primele versuri, spatii inchise in care locurile comune capata o valoare si o semnificatie deosebite, pline de tragi-morfism, adica diverse forme a unui tragic trait, experimentat, ” trist, traumatizat si tortionat/ amnezic, ametit si ancrasat/ si pe deasupra/ si manipulat ”. ( poemul ” JUBILATIE ” )
Folosind termeni cu valoare negativa, acest poem ne aminteste de marele Tudor Arghezi, care din cuvinte nepoetice ( bube, mucegaiuri si noroi ) a creeat ” cuvinte potrivite. …
…. Unele metafore sunt mai mult decat sugestive : ” din cer ploua cu prosti” ( poemul ” Ploaia” ), ” cati tacaniti exista intr-o suta ?” ( poemul ” Crescatoare ” ), ” vad cretini in orice parte ” ( poemul ” Deziluzii 1). Lecturand aceste versuri starile emotive, dar si cele descriptive il apropie pe Claudiu Oteleanu de genul muzical al hip-hopului, contestatar si dur la adresa vietii.
In alte poeme, cum ar fi cel cel intitulat ” Nevoi”, poetul experimenteaza haik-ul, intr-o forma prorprie in care nevoia de aer, vise conduce catre verbul ” zglobim ” cu semnificatia unei licente poetice, adica cea de a face fapte zglobii, la persoana 1 plural ( adica cu mai multi ).
Printre prosti si cretini, docti si perversi, poetul edifica o morala proprie in contradictie cu antimorala sociala. Intr-o armonie poetica definitorie se distinge poemul ”Moarte mica ”, in care autorul evita rime inutile si da sens unor idei filosofice de spatiu, timp, incadrate de reperul iubirii pierdute.
Toate poemele emana a strigat revolut, a etos circumstantiat trairilor individuale pe care numai autorul le poate descifra in cheie proprie.
Nuanta matematica a singuratatii, a Unuia si Singur, strabate tremutul fiecarui vers.
Tristetea poemului dedicat unui anume ”Doru”, descopera nu numai pierirea trupeasca si materiala, ci si alipirea vietii personale de absolutul divin, nemuritor. Doru urmeaza sa il astepte in vesnicie, la o bere, de fapt pentru o poveste de dupa povestea intruchipata de moarte, referitoare la viata anterioara.
Lumea- ca definitie a vietii, este ” brazdata de gratii” ( poemul ”Zori” ), este o lume lipsita de libertate in profunda antiteza cu libertatea, cu ” mult jeg”, ” mizerie ”, ”cabotism”.
Ca un corolar, poemele urmaresc sa dea definitii si sensuri noi unor cuvinte care, potrivit oricarui dictionar definesc starii si fenomene disperate.
Paginile cu ilustratii in nuante alb-negru, categorice, dar si complementare, vin sa individualizeze, ca o metafora, textul artistic, pesimist, dar educativ.
In concluzie, poemele experimentale ale lui Claudiu Oteleanu creioneaza un profil artistic personal, desprins dintr-o multime de personalitati cu experiente diferite. Daca se va orienta mai mult spre metafora vietii si ar recidiva spre o reflectare a realitatii indusa spre sentiment, mai mult decat spre deznadejde, poematica lui Claudiu Oteleanu ar putea fi o reflectare a unei calatorii morale sau a unui curent etic de natura literara.”
Din aceasta categorie de poeti face parte si Claudiu Oteleanu, a carei poematica se circumscrie unor experimente personale, existentialiste, traite prin propriul EU ( cum spunea Fichte).
Probabil ca aceste exprimari personale l-au determinat pe autor sa-si intituleze volumul ”EGOCENTRIC ” . Nu dintr-un orgoliu personal, in care propria-i persoana e centrul universului, ci din motivul unei viziuni aparte asupra lumii vazute si nevazute. Poematica sa se circumscrie unor spatii reci, relevante inca din primele versuri, spatii inchise in care locurile comune capata o valoare si o semnificatie deosebite, pline de tragi-morfism, adica diverse forme a unui tragic trait, experimentat, ” trist, traumatizat si tortionat/ amnezic, ametit si ancrasat/ si pe deasupra/ si manipulat ”. ( poemul ” JUBILATIE ” )
Folosind termeni cu valoare negativa, acest poem ne aminteste de marele Tudor Arghezi, care din cuvinte nepoetice ( bube, mucegaiuri si noroi ) a creeat ” cuvinte potrivite. …
…. Unele metafore sunt mai mult decat sugestive : ” din cer ploua cu prosti” ( poemul ” Ploaia” ), ” cati tacaniti exista intr-o suta ?” ( poemul ” Crescatoare ” ), ” vad cretini in orice parte ” ( poemul ” Deziluzii 1). Lecturand aceste versuri starile emotive, dar si cele descriptive il apropie pe Claudiu Oteleanu de genul muzical al hip-hopului, contestatar si dur la adresa vietii.
In alte poeme, cum ar fi cel cel intitulat ” Nevoi”, poetul experimenteaza haik-ul, intr-o forma prorprie in care nevoia de aer, vise conduce catre verbul ” zglobim ” cu semnificatia unei licente poetice, adica cea de a face fapte zglobii, la persoana 1 plural ( adica cu mai multi ).
Printre prosti si cretini, docti si perversi, poetul edifica o morala proprie in contradictie cu antimorala sociala. Intr-o armonie poetica definitorie se distinge poemul ”Moarte mica ”, in care autorul evita rime inutile si da sens unor idei filosofice de spatiu, timp, incadrate de reperul iubirii pierdute.
Toate poemele emana a strigat revolut, a etos circumstantiat trairilor individuale pe care numai autorul le poate descifra in cheie proprie.
Nuanta matematica a singuratatii, a Unuia si Singur, strabate tremutul fiecarui vers.
Tristetea poemului dedicat unui anume ”Doru”, descopera nu numai pierirea trupeasca si materiala, ci si alipirea vietii personale de absolutul divin, nemuritor. Doru urmeaza sa il astepte in vesnicie, la o bere, de fapt pentru o poveste de dupa povestea intruchipata de moarte, referitoare la viata anterioara.
Lumea- ca definitie a vietii, este ” brazdata de gratii” ( poemul ”Zori” ), este o lume lipsita de libertate in profunda antiteza cu libertatea, cu ” mult jeg”, ” mizerie ”, ”cabotism”.
Ca un corolar, poemele urmaresc sa dea definitii si sensuri noi unor cuvinte care, potrivit oricarui dictionar definesc starii si fenomene disperate.
Paginile cu ilustratii in nuante alb-negru, categorice, dar si complementare, vin sa individualizeze, ca o metafora, textul artistic, pesimist, dar educativ.
In concluzie, poemele experimentale ale lui Claudiu Oteleanu creioneaza un profil artistic personal, desprins dintr-o multime de personalitati cu experiente diferite. Daca se va orienta mai mult spre metafora vietii si ar recidiva spre o reflectare a realitatii indusa spre sentiment, mai mult decat spre deznadejde, poematica lui Claudiu Oteleanu ar putea fi o reflectare a unei calatorii morale sau a unui curent etic de natura literara.”
SORIN ARDELEAN