Ego-ul este cealaltă faţă a noastră, o falsă personalitate, este persoana de care societatea ne obisnuieşte să mergem însoţit permanent. Ego-ul nostru este persoana cu care societatea comunică şi pe care o determină să ne transforme într-o persoană plină de dorinţe, din ce în ce mai multe, din ce în ce mai mari, o persoană plină de pretenţii şi de “mi se cuvine”, o persoană plină de frustrări atunci când “piedestalul” mult dorit întârzie să i se construiască sau se năruie peste noapte.
În opinia cunoscutului psiholog Laura Maria Cojocaru, ego-ul, prin prostia sa, tinde să iasă repede în evidenţă, deoarece el şi dorinţele noastre devin factorii care determină blocarea oricăror tendințe de autocunoaştere şi autoperfecţionare şi o complacere a fiinţei noastre în nefericire, îndoieli, suspiciuni, neîncredere şi suferinţă.
“Ego-ul îţi impune căutarea permanentă a satisfacerii dorinţelor de tot felul şi a impunerii propriei individualităţi în faţa semenilor pentru o iluzorie putere, care nu-ţi folosește la nimic. Omul are nevoie de extrem de puţin pentru a trăi, restul sunt dorinţe, plăceri a căror satisfacere dusă la extrem devine un miraj permanent ce amplifică forţa de manifestare a ego-ului. Cu cât satisfacem mai mult, cu atât începem să căutam noi şi noi metode de satisfacere şi în acelaşi timp, ceea ce obţinem nu ne mai aduce nici o plăcere fiindcă societatea de consum în care trăim ne învaţă să consumăm, ne învaţă că împlinirea vine din exteriorul nostru. Cu cât căutăm mai mult în exterior, cu atât golul interior devine mai mare”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).
Ego-ul este o creație a societății
Ego-ul este doar o falsă imagine despre noi, creată de societate ca un instrument de exploatare, alcătuit din ambiţii şi condiţionări: eşti alb sau negru, eşti intelectual sau muncitor, eşti creştin sau ateu, eşti femeie sau bărbat, ş.a.m.d., este o iluzie pe care ne concentrăm toate preocupările, uitând astfel să căutăm adevărul despre Sinele nostru interior.
“Ego-ul este cine am ajuns să credem noi că suntem, prin obişnuinţă, dar nu reprezintă adevărul despre noi, despre Sinele nostru, este doar ceea ce am acceptat noi ca fiind un comportament „normal” pentru a fi acceptați din punct de vedere familial, relaţional, social. De-a lungul vieţii, intrăm în diverse roluri: copil, soră/frate, adult, părinte, iubit/ă, angajat/director/patron, bunic/ă, trist/fericit, ş.a. Ajungem să ne confundăm cu rolul, cu obiceiurile şi emoţiile sale şi uităm cine este cu adevărat Sinele nostru”, explică psihologul.
Pentru a renunţa la imaginea pe care ne-a arătat-o societatea despre noi şi am luat-o ca bun valabil, psihologul Laura Maria Cojocaru crede că trebuie să urmăm câțeva etape: conştientizarea, acceptarea, detaşarea şi schimbarea prin exercitarea într-un mod conştient şi pozitiv a liberului arbitru de care dispui. Putem alege să rămânem afundați în vechile condiţionări ale ego-ului tău sau să alegem un alt mod de a fi şi de a trăi în conformitate cu sinele nostru cel real, să ne bucurăm de existenţă în orice clipă şi să alegem să trăim în bucurie autentică pentru simplul fapt că suntem aici şi acum. Fericirea noastră începe din interior şi se revarsă în exterior, invers niciodată, crede specialistul.
Sugestii anti-Ego:
- Renunțarea la a lua personal părerile celorlalți. Ceea ce ne deranjează nu face decât să ne slăbească voința, încrederea, motivația și să ne consume inutil energia.
- Renunțarea la perfecțiune. Simplul fapt că, ceea ce vedem acum perfect, mâine își schimbă forma, ne arată că perfecțiunea este ceva iluzoriu după care alergăm consumând timp și energie în mod inutil. Atenția noastră este bine să fie pusă în slujba lui “fac tot ce pot mai bine cu ce sunt și știu în acest moment”.
- Renunțarea la nevoia de a câștiga. Deoarece această atitudine duce la comparația cu alții și, singura comparație sănătoasă este cea cu noi înșine în diferite perioade de timp, comparație ce urmărește dezvoltarea, creșterea personală.
- Renunțarea la nevoia de a avea dreptate. Această atitudine este sursa multor conflicte atât interioare, cât și exterioare și determină tendința de a deveni critici atât cu noi, cât și cu cei din jur. Când trăim în ostilitate, ratăm spiritul nostru creativ și capacitatea de a utiliza resursele interioare către găsirea de soluții.
- Renunțarea la nevoia de a avea mai mult și practicarea stării de recunoștință. Cu cât suntem mai mult timp recunoscători pentru ce avem, cu atât ne păstrăm starea de bine, încrederea în noi și în viață, energia și motivația de a merge înainte și, paradoxal, abia atunci suntem pregătiți să primim mult mai mult decât avem deja.
- Renunțarea la menținerea minții în trecut sau în viitor. Starea de bine se menține directionând atenția pe “aici și acum” și ne dăm voie astfel să ne trăim în mod real viața prezentă.
- Renunțarea la a face mai multe lucruri deodată, chiar dacă doar ne gândim la ele (multitasking), deoarece reducem atât eficiența acțiunii în sine, cât și energia organismului. Indicat este să exersăm prioritizarea activităților și, apoi, să le rezolvăm pe rând fără să-i permitem minții să alerge la altceva până nu terminăm ce am început.
