Componenta vitală a unei organizaţii este omul, care vine cu structura lui formată de experienţe sau de lipsa lor, nuanţat de caracteristicile mentale şi fizice specifice statusului dobândit în organigramă.
Diviziunea sarcinilor în departamente creează angajatului un status prin care el va îndeplini un anumit rol, definit de cultura unei companii. Mecanismul natural şi previzibil se schimbă radical atunci când, în interiorul unei firme, îşi face apariţia un nou angajat cu o altă personalitate faţă de precedentul şi care poate cere modificări în conţinutul rolului.
“Diferenţe dintre cum îşi percepe rolul un angajat, cum îl văd alţii şi cum îşi îndeplineşte în mod real acel rol pot fi aspecte destul de diferite. Dificultăţi în comunicarea aşteptărilor privind comportamentul angajatului, transmiterea neclară a atribuţiilor postului, priceperea persoanei de a-şi asuma şi de a se conforma cu acel rol sunt printre puţinele cauze ale diferenţelor în ce oferă angajatul şi ce se aşteaptă de la el. Acesta deja poate fi o sămânţa, care aduce probleme în cadrul unui grup”, explică psihologul Lenke Iuhoş.
5 semnale care anunţă că există probleme de rol într-o companie
Conflictul de rol – acest semn apare când un angajat are de îndeplinit mai multe roluri în aceeaşi situaţie sau acelaşi moment. “Acest aspect poate determina stresul, deoarece chiar dacă persoana cunoaşte foarte bine conţinutul rolulilor, acestea pot fi în conflict. Un şef de echipă trebuie să susţină interesele grupului său, dar în acelaşi timp, este cel care înghite reacţia superiorilor asupra greşelilor făcute de alţii. Stresul se simte în radicalism, în răspunsuri prompte ca răspuns al tensiunii, răspunsuri date pe moment”, declară psihologul Lenke Iuhoş.
Supraîncarcarea cu roluri – este un fenomen specific momentului în care o persoană este promovată pe o funcţie de conducere. “Interesant e că această schimbare este o nuanţa a succesului, însă apar trăirile promovării cu o intensitate care, de cele mai multe ori, sunt epuizante pentru angajat. Sunt vizibile modificări în stilul de lucru, de comunicare, de abordarea situaţiilor de risc, omul se simte supraîncărcat. Perioada scurtă de adaptare este un semn bun pentru eficienţa angajatului pe noul post”, afirmă specialistul.
Subsolicitarea poate fi o problemă majoră de rol; se observă în comportamentul tinerilor absolvenţi. “Tinerii vin cu anumite expectanţe de viaţă, ştiu că au investit timp, energie şi resurse materiale pentru a îndeplini sarcini complexe. Plângeri de subsolicitare pot fi auzite şi din partea persoanelor cu un istoric de atribuţii specifice aşteptărilor lor, iar din cauze sociale sau chiar medicale nu mai pot exercita ce pot să facă foarte bine. Aşa apare omul cu moralul scăzut şi aşa vom recunoaşte un angajat cu sentimentul de zădărnicie”, explică Lenke Iuhoş.
Incompabilitatea este o altă dificultate în îndeplinirea unui rol şi ea apare ca o contrazicere între aşteptările celorlalţi, expectanţele managerului şi realizarea rolului. “Calitatea feedback-ului managerial privind performanţa subalternului poate provoca cu uşurinţă probleme de incompatibilitate. Ca efect al acestei situaţii, apar dificultăţi de comunicare cu cei din jur. Angajatul ori va comunica defectuos, ori foarte des se întâmplă să evite persoanele cu care trebuie să interacţioneze. Relaţiile interpersonale, care se întreţin prin cooperare eficientă, sunt rezistente în faţa problemelor”, spune psihologul.
Neclaritatea rolului în ochii individului care îl îndepineşte provoacă cu uşurinţă tensiuni între angajaţi. “Este posibil ca să cunoaştem persoane, care îşi formează o imagine neclară despre rolul pe care îl au în efectuarea unor sarcini; unii devin băgători de seamă, alţii chiar nu îşi îndeplinesc pe deplin rolul asumat. Cauza acestor comportamente poate fi ambiguitatea în înţelegerea rolului şi a limitelor situaţionale. Se poate resimţii prezenţa situaţiilor de neînţelegeri, care apoi nu au o rezolvare uşoară şi izbucnesc în conflicte de rol. Tensiunea se transpune şi în astfel de situaţii, exprimată prin iritabilitate, chiar în îmbolnăviri periodice”, conchide psihologul Lenke Iuhoş.
